RECENZIE : Uite, așa arată fericirea de Jennifer E. Smith

Numele cărţii: Uite, așa arată fericirea

Autorul: Smith, Jennifer E.

Traducătorul: Deliu, Adrian

Editura: Epica

Anul apariţiei: 2013

Preţul cărţii: 27,22 lei

Număr de pagini: 352

ISBN: 978-606-93335-8-7 

SCURTĂ DESCRIERE: DACĂ SOARTA ȚI-AR TRIMITE UN EMAIL, AI RĂSPUNDE?

Graham Larkin și Ellie O Neil nu s-au întâlnit niciodată, dar ajung să se cunoască – fie și numai virtual – atunci când Graham îi trimite ei, accidental, un e-mail despre purcelușul său, pe care-l ține ca animal de companie. Între cei doi tineri de șaptesprezece ani – care locuiesc în părți opuse ale țării și nici măcar nu-și cunosc prenumele adevărate – debutează o relație sinceră și spirituală, prin corespondență electronică. Graham și Ellie își împărtășesc detalii despre viețile, speranțele și temerile lor. Însă nu-și destăinuie unul altuia
totul. Graham nu cunoaște secretul din familia lui Ellie, iar Ellie n-are habar că viața lui Graham se desfășoară în lumina reflectoarelor. Când Graham profită de ocazia de a-și petrece o bucată de timp în Henley, orășelul lui Ellie, din statul Maine, el încearcă să mute relația din mediul online în cel personal. Dar e posibil ca două persoane aparținând unor lumi atât de diferite să fie împreună? Întinzându-se pe perioada unei veri caniculare, și
surprinzând un punct de răscruce din existența celor doi protagoniști, acțiunea noului roman al lui Jennifer E. Smith dovedește, într-o manieră subtilă și fermecătoare, că viața – la fel ca și dragostea – este plină de neprevăzut.

PĂREREA MEA: Spre fericirea mea biblioteca din oraș are foarte multe cărți noi la dispoziție, așa că de îndată ce am văzut-o pe aceasta am și luat-o. Mi-a plăcut foarte mult felul în care scrie Jennifer E. Smith. Mi-au plăcut descrierile făcute locurilor, simțindu-mă parcă alături de personaje în aventura lor. 

Pentru mine genul ăsta de poveste este nou. Interesantă ideea cum cei doi se întâlnesc ca prin minune în mediul online, iar mai apoi își doresc să își transpună relația în lumea reală deși au mici piedici. 

Fiecare fată a visat cel puțin o dată că marea ei iubire va fi un star de cinema, iar acestei fete i s-a întâmplat lucrul ăsta deși ea nu-i dădea mare atenție. 

Această carte merită 5 din 5.

Lectură plăcută!

RECENZIE: Fluturi de Irina Binder

Numele cărţii: Fluturi

Autorul: Binder, Irina

Editura: For You

Anul apariţiei: 2013

Preţul cărţii: 45 lei

Număr de pagini: 596

Cartea poate fi achiziționată de aici . 

SCURTĂ DESCRIERE: Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel.

   Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar carteaFluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare.
   Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care într-o singură zi se nasc, iubesc şi mor. Ei asistă la propria lor naştere şi îşi trăiesc viaţa, ca să asiste chiar şi la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc şi visează pe flori străine, deseori nesărutate, făcându-le să vibreze a goluri neplânse, a doruri neînvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine găsesc frumos. Ei surprind întreaga esenţă a lumii, în dorul dintre două bătăi de aripi. Se bucură alungând şi respirând doruri nebune, şoptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.
   Iubirea face ca, în timp, măştile oamenilor să cadă, pentru că prea puţini sunt cei care, odată dezveliţi de măşti, mai pot privi printre şi spre iluziile vinovate pe care le-au creat sau păstrat şi să topească lacrimi, prin sărutări fierbinţi, cu care să alunge toate umbrele vieţii. 
   Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emoţii şi te regăseşti în fiecare zbucium. Iar la finalul poveştii, te bucuri că Fluturi nu este doar o poveste, regăsind părţi din sufletul tău ascunse acolo, între pagini. La sfârşit, te bucuri, zâmbeşti şi mulţumeşti pentru tot: că ai cunoscut şi trăit iubirea cu toţi fluturii şi cu toate lacrimile ei, că ai avut parte de prietenii adevărate şi sincere, că ai crescut printre cei mai minunaţi şi delicaţi oameni, că te-ai pierdut ca să te regăseşti, pentru că toate au un rost şi pentru că nimic nu este întâmplător...
   Cititorilor mei, cu multă dragoste! - Irina Binder

PĂREREA MEA: Am primit ambele volume în dar de ziua mea de la prietenul meu care știa cât de mult mi le doream, dar nu avusesem posibilitatea să mi le cumpăr până atunci din diverse motive. Am citit cele două volume în două zile. M-a captivat povestea astfel încât nu puteam lăsa cartea din mână. 

Ca orice autoare la început de drum are niște minusuri, dar care vor dispărea cu timpul. Sunt sigură de asta. Mi s-a părut un stil simplu de scris, accesibil oricui ar dori să citească ceva ușor. 

Pe parcursul acestei minunate povești am trecut prin diferite stări: l-am iubit pe Matei la început, mai apoi l-am urât pentru purtarea lui față de Irina; nu mi-a plăcut de Robert, dar într-un final mi-am dat seama cât ținea la Irina și că tot ce facea era pentru că o iubea și aproape că am plâns când am citit povestea domnului profesor.

Mi-au plăcut foarte mult amintirile Irinei legate de tatăl ei și toate învățămintele lui. 

M-am mirat câtă dragostea îi purta Irina lui Matei și cum de era capabilă să-l ierte pentru toate greșelile lui. 

Nu mi-a plăcut un singur lucru. Faptul că Irina avea atâta admirație pentru ea. Toate acele descrieri despre cât de puternică, de frumoasă și cum toți bărbații ajung să-i cadă la picioare mi s-au părut foarte nelalocul lor. 

Per total, cred că merită citită, de aceea îi voi acord 4 din 5. 

Lectură plăcută!

Voi lăsă un citat aici care mie mi-a plăcut foarte mult : 

RECENZIE: Litera stacojie de Nathaniel Hawthorne

Numele cărţii: Litera stacojie

Autorul: Hawthorne, Nathaniel

Traducătorul: Macovescu, Alexandru

Editura: Adevărul

Anul apariţiei: 2012

Preţul cărţii: 7,99 lei

Număr de pagini: 256

ISBN: 978-606-644-029-5

Număr colecție: 78

Cartea poate fi achiziționată de aici.

SCURTĂ DESCRIERE: Romanul lui Nathaniel Hawthorne “Litera stacojie" este renumit pentru ca prezinta pe langa aspectele de civilizatie americana, o poveste care merita urmarita.. Desi Hawthorne nu l-a privit ca pe cea mai mare opera a sa, romanul este privit nu doar ca cea mai mare realizare a sa, dar adesea ca cel mai mare roman din istoria literara americana. Dupa ce a fost publicat, in 1850, criticii au vazut in el inceputul unei traditii literare americane distincte. Drama emotionala si psihologica se desfasoara in jurul lui Hester Prynne, care este condamnata pentru adulter in Bostonul colonial de catre autoritatile civile puritane. Hester este obligata sa poarte litera „A” pe piept ca un simbol permanent al pacatului ei. Frumusetea romanului consta, pe langa maiestria cu care fiecare personaj isi brodeaza propria masca pe care o poarta in fata societatii, in multitudinea de simboluri care suporta mai mult decat o singura interpretare.

Nathaniel Hawthorne a fost un romancier și nuvelist american. A muncit într-un punct vamal și mai apoi s-a mutat cu soția lui în Salem. Multe dintre scrierile lui au ca țintă Noua Anglie, multe opere cuprinzând alegorii morale de inspirație puritană.Temele sale au adeseori în centru răul înnăscut și păcatul umanității.

Am fost fascinată de poveste; ceva cu totul nou și de personaje. Romanul se bazează foarte mult pe narațiune. Nu există multe dialoguri, mai mult monologuri ale fiecărui personaj. 

Hester Prynne este o femeie care încalcă regulile Noii Anglii și cele de femeie devotată soțului. Aceasta are un copil din flori cu un bărbat pe care nu vrea să-l dea de gol. Tocmai din această cauză este pedepsită să poarte litera stacojie pe piept. Povestea evoluează, fata ei, micuța Pearl, crescând și înțelegând anumite lucruri legate de acest secret. Hester acceptă acest însemn al păcatului săvârșit pentru vecie. 

Hester este un model pentru oameni, deoarece această dă dovadă de mult curaj și înțelegere. Își apară copila când se aude că vor să i-o ia pentru că nu ar educa-o într-un mod adecvat pentru o domnișoară, își acceptă soarta și poartă însemnul pentru toată viața.

Această carte merită citită deoarece te ține în suspans de la prima pagină până la ultima. Este genul de carte pe care nu o poți lăsa din mână până nu o termini. 

Recomand această carte și îi acord 5 din 5! 

Lectură plăcută!

RECENZIE: Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert

Numele cărţii: Mănâncă, roagă-te, iubește

Autorul: Gilbert, Elizabeth

Traducătorul: Ghiță, Alexandra

Editura: Humanitas

Anul apariţiei: 2008

Preţul cărţii: 28 lei

Număr de pagini: 360

Cartea poate fi achiziționată de pe Libris . 

SCURTĂ DESCRIERE: La 30 de ani, Elizabeth Gilbert are tot ce-și poate dori o femeie ambițioasă. Și totuși e asaltată de îndoieli, suferă de panică și insatisfacții. Urmează divorțul, prăbușirea în depresie, o relație catastrofală. Așa că Liz abandonează totul și pleacă în lume de una singură. In Italia, gustă „la dolce vita” și deliciile ei culinare, punând pe ea "cele mai fericite 12 kilograme din toată viața". În India, află într-un ashram, prin asceza(trezire la 4 dimineața, meditație și frecat de podele), ce este căutarea spirituală. În Indonezia, încearcă să-și reconcilieze trupul cu sufletul, să descopere echilibrul care se cheamă fericire- și își găsește marea dragoste. Uneori, fericirea se află la capătul lumii. Călătorești ca să ajungi la tine însăți. Ca să te descoperi.

Păreri: 

• O carte de memorii atrăgătoare, inteligentă și amuzantă... - Lev Grossman, Time Magazine;
• O călătorie fascinantă și plină de miez, repovestită cu vervă, umor și intuiție. Și alții au scris, înainte de Gilbert, asemenea memorii, dar puțini au întrecut-o. - John Marshall, Seattle Post-Intelligencer;
• N-am mai citit niciodată despre o asemenea aventură, în care un scriitor își pune în bagaj toată viața și o ia cu el la drum. - Alan Richman

Elizabeth Gilbert este o autoare americană, cel mai bine reprezentantă de volumul său memorialistic „Mănâncă, roagă-te, iubește”, ecranizat în 2010. Scriitoarea a studiat Științele Politice în cadrul Universității din New York, absolvind în anul 1991. A urmat apoi o perioadă în care a avut diverse slujbe, de la bucătăreasă și chelneriță la editor și colaborator al unor reviste de prestigiu americane, toate găsindu-și locul în operele autoarei.

„Mănâncă, roagă-te, iubește” este o carte care prezintă o parte din viața autoarei, mai exact, cea de după divorțul acesteia. Autoarea ne prezintă cele trei călătorii pe care le face timp de un an, în Italia, în India și în Indonezia. În Italia este fascinată de mâncare, în India Liz ne învață că prin meditație ne unim mintea și corpul, iar în Indonezia descoperă iubirea prin brazilianul Felipe, de 52 de ani.

Citind această carte, pe lângă faptul că am avut mai multe de învățat despre cultura din Italia, cea din India și cea din Indonezia, am realizat că pentru a descoperi cu adevărat dragostea trebuie să ne înțelegem și iubim pe noi. Personajul principal, Liz Gilbert, pornește în aceste călătorii pentru a afla mai multe despre sine, pentru a se înțelege pe ea, înainte ca dragostea să apără din nouă în viața ei. Pot spune că nu am putut lăsa cartea din mână de cum am început-o ( deși eram în sesiune și alte lucruri erau mai importante ). M-a atras foarte mult modul în care a fost scrisă, nefiind greu de înțeles. 

Ca o concluzie, cartea merită citită de oricine, poate schimba și gândirea puțin. Nu doar cariera este importantă sau mulțumirea altora, ci o persoană trebuie să se gândească și la ea și la binele ei. 

Voi acorda 4,5 din 5, deoarece mai are și câteva lipsuri, dar per total se merită din plin.

10 lucruri de făcut atunci când ești plictisit

Ești singur acasă și nu ai ce face? Nu ai nicio idee de vreo activitate care să-ți alunge această stare? Atunci sperăm că după ce vei citi acest post să îți putem da o idee.

1. O primă sugestie pe care ți-o dăm este să încerci să cauți lucruri interesante pe internet (să citești articole istorice, să te uiți la un film, un documentar, să asculți ultimele noutăți muzicale ș.a.) sau să te joci vreun joc flash sau pe facebook.

2. Un al doilea lucru ce îl poți face acasă atunci când ești singur este să dai muzica la maxim și să dansezi așa cum îți trece prin cap la momentul respectiv. Această activitate te va relaxa deoarece nu ai prin preajmă persoane care să râdă/critice felul tău de a dansa.

3. Chiar dacă o să ți se pară o activitate plictisitoare, încearcă să faci curățenie la tine în cameră, în camera părinților sau chiar în toată casa. Așa vei avea lucrurile puse în ordine, iar data viitoare când le vei căuta vei ști exact unde sunt.

4. Chiar dacă nu ești pasionat în ale gastronomiei, încearcă să gătești ceva nou : o rețetă dintr-o revistă sau luată de pe internet. Experimentele acestea îți vor îmbogăți lista cu preparatele care le poți face la orice oră.

5. Dacă chiar nu ai starea necesară de a face ceva, încercă să te relaxezi și să te gândești la ceva frumos (ești la mare cu prietenii, ești la aniversarea celui mai bun prieten al tău etc.). De asemenea, te poți gândi la ceva planuri de viitor (ce să mai cumperi prin casă, pentru tine, pentru prietena ta etc.)

6. O altă metodă de a-ți alunga plictiseala este să faci o baie care să te relaxeze. Pornește o muzică liniștitoare, așează-te în cadă și relaxează-te la maxim!

7. O altă sugestie este să te apuci de făcut chestii care îți pot aduce bani : brățări, lampioane, cercei, lănțicuri, origami ș.a. . Lista poate continua, tot ceea ce contează este să faci ceea ce-ți place.

8. Ți-a sugerat vreun prieten un serial, însă nu ai avut timp să vezi nici măcar un episod? Atunci este momentul oportun pentru tine să poți vedea cât mai multe episoade pentru a "ajunge la zi" cu el.

9. Poate cea mai distractivă activitate care o poți face este aceea de a-ți suna prietenii și să-i chemi la tine acasă pentru o mică petrecere. Nu va fi nevoie de bani mulți, "cheta" va fi salvarea, iar în final veți avea parte de amintiri de neuitat.

10. În cazul în care îți place să citești, acesta este momentul oportun să începi unul din romanele pe care intenționai să le citești, dar nu ai avut timp. Așa că, pornește o muzică liniștitoare, așează-te în pat și citește cât mai mult timp posibil.

10 lucruri pe care nu ar trebui să le spui copiilor tăi...

Avem pentru voi 10 lucruri pe care nu ar trebui să le spuneți copiilor voștri.

1. Încearcă, încearcă din nou.

Știu că poți încerca să faci mai mult. Ești frustată de faptul că știi că fata ta poate mai mult la școală, muzică sau sport? Orice comentariu care face să pară că nu ești satisfăcută cu eforturile ei poate să îți descurajeze copilul și chiar să se întâmple opusul dorinței tale de a o motiva să încerce din răsputeri, spune Amy McCready, fondatoare Positive Parenting Solutions și autoarea “Dacă trebuie să-ți mai spun o dată…”.  Dacă acel “încearcă mai mult” se leagă de treburile gospodărești atunci trebuie să fii mai precisă în legătură cu ce să te aștepti. “ După ce îți vei face curat în cameră, te vei putea duce la joacă.”

2. Probleme cu mâncarea.

Ești sigură ca vrei și a doua prăjitură? Știi bine că asta poate duce la discuție despre imaginea negativă asupra corpului. Întâmplător, asta poate spune despre copilul tău că mănâncă prea mult. Încearcă să eviți etichetele, cum ar fi “el este copilul meu mofturos” pentru că “ nu vrei să transformi mâncarea într-o problemă puternică”. Mai bine, încearcă să spui tot felul de comentarii pozitive, ca “ Wow, am văzut că ai încercat supa de legume!”

3. Întotdeauna greșești.

Mereu faci așa... sau Niciodată nu faci asta... Din cauza acestor afirmații apar etichete care pot urmări persoana pe viață. Spunându-i copilul tău că uită mereu să sune îl face mai mult să, poți ghici, nu sune. În schimb, poți încerca să îți ajuți copilul să se schimbe: “Am observat că uiți mereu să-ți aduci acasă caietele de notițe. Putem face ceva să te ajutăm?”

4. Fără niciun motiv.

Pentru că așa am zis eu! Fraza aceasta pune tot controlul în mâinile tale și nu ține cont de independența copilului tău, abilitatea sa de a descoperi lucruri noi. Să spunem că nu vrea să meargă în vizită la mătușa cea bătrână pentru că ar vrea să se joace. În loc să spui “Pentru că așa am zis eu!” încearcă “Îmi dau seama că mai degrabă te-ai plimba cu bicicleta, dar mătușii tale îi place foarte tare să te vadă.”

5. Ți-am spus eu.

Ți-am spus că să aștepți până în ultimul minut e o idee proastă! I-ai tot repetat copilului tău că dacă se va juca toată după-amiaza jocuri video nu va avea destul timp să învețe pentru testul la mate. Și ghici ce.. Nepregătit, nu a făcut prea bine la test. Dar spunându-i “ Ți-am spus eu” sugerează că tu ai mereu dreptate și că el greșește mereu. În loc de asta, când, spre exemplu, își face curat în cameră îi poți spune “Nu e mai ușor să găsești toate lucrurile când este curat?” Asta pune controlul în mâinile lui.

6.Foarte mari așteptări.

Ești cel mai bun la fotbal! Îi spui copilului tău mereu cât de deștept este. El poate căpăta o frică de a încerca lucruri noi pentru a nu eșua. Poate fi rău dacă are foarte multe de făcut și tu îi spui « Dar tu mereu te descurci foarte bine » ; atunci se va speria că nu te poate face pe tine fericit. Îi poți spune “ Ai venit la fiecare meditație și ți-ai toată silința” sau “Ce treabă grozavă ai făcut cu acest proiect!”

7. Prea multă cocoloșeală.

Nu te ingrijora – prima ta zi de școală va fi bine. Ce e în neregulă prin a-ți cocoloși copilul? Dacă îi spui să nu-și facă griji atunci nu-ți pasă de grijile lui. Deci el încă își va face griji despre prima zi de școală, despre faptul că tu ești ingrijorată că el e îngrijorat. La fel este și pentru “Nu plânge” sau “Nu fi furios”.  Ai putea spune “Înțeleg că ești îngrijorat. Îmi poți spune care sunt grijile tale să putem vorbi?”

8. Nemulțumită de prieteni.

Mi-aș dori să nu mai ieși cu...; nu-mi place copilul ăla. Da, multor părinți nu le place “acel copil” din nu contează ce motiv,dar “momentul în care îi spui că “acel copil” nu e preferatul ei atunci el devine mai interesant. Comunicați între voi pentru a știi ce e bine și rău. Întreabă-ți copilul, “De ce îți place să ieși cu acel copil?Ce faceți când vă întâlniți?”

9. Nu face nimic singur.

Nu așa se face. Lasă-mă pe mine. Îți rogi copilul să te ajute cu o treabă, dar observi că nu se descurcă foarte bine. Poate fi destul de greu să nu te bagi și să faci tu ce trebuia ea să facă, dar asta e o greșeală pentru că nu va învăța niciodată și nici nu-și va dori să mai facă ceva ce o rogi tu. Dacă trebuie, te poți băga, dar doar să colaborați, “Hai să-ți arăt un mic truc pe care mama mea mi l-a arătat în legătură cu împăturitul prosoapelor.”

10. Lasă comparațiile deoparte.

De ce nu poți fi și tu ca fratele/sora ta? Frații sunt rivali între ei și orice ai spune despre comparații între ei poate izbucni o mare problemă. Comparațiile între frați îi fac să se împartă pe categorii- cel deștept, cel atletic- și poate descuraja copiii din a încerca lucrul la care fratele/sora este bun/ă.  Încearcă mai bine să încurajezi fiecare copil să-și atingă propriile scopuri, evitând aceste comparații.