FIFTY SHADES OF GREY – ESEC SAU SUCCES?

Se pare ca filmul bazat pe cartea „Fifty Shades of Grey” nu a fost chiar atat de placut de critici, dar foarte adorat de fani.

Subiectul principal din ultima perioada este aparitia filmului „Fifty Shades of Grey”, bazat pe cartea cu acelasi nume. Povestea unui barbat puternic, bogat, dar cu inclinatie spre sado-masochism a fost transpusa in filmul cu acelasi nume, regizat de Sam Taylor-Johnson. Unii il critica fara sa-l fi vazut, altii il critica pentru ca si prietenii lor o fac, dar cat de adevarat este tot esecul acesta? In realitate, filmul a avut parte de incasari exceptionale pentru primul weekend.

Daca mai mult de cateva milioane de oameni au cumparat cartea, tot pe atat de multi au fost curiosi in legatura cu filmul. Cum spuneam, unii au ramas cu un gust amar. Cine anume? Cei care nu au citit cartea, cei care sunt prea pudici pentru a viziona astfel de filme, cei carora nu le-au placut actorii si gemetele lor si multi altii.

Sa spunem ca pe cat de prost a fost vazut, totusi a avut succes. De ce? Pentru ca incasarile facute ajung la 235 de milioane de dolari la nivel global, debutand pe primul loc in box-office. Asadar, esec sau succes? Impotriva tuturor parerilor proaste, oamenii s-au dus la cinema sa-l vada.

Multe persoane au fost dezamagite de finalul trist al filmul. De ce a fost trist? De ce s-a terminat asa? Pentru ca asa se termina si cartea. Trist. Despartire intre cei doi, dar, din nou, daca nu ai citit cartea de unde sa stii?

Au aparut comentarii de prost gust care nu isi aveau rostul, dar asa sunt oamenii. Rai cand nu este asa cum le convine lor sau cand exista ceva mai bun decat le e dat lor sa inteleaga.

In incheiere nu pot spune decat ca nu e bine sa judeci o carte dupa coperta, asa cum nu e bine sa judeci un film dupa un trailer sau dupa opiniile expirate ale unora. Cartea nu e pe atat de proasta pe cat zic unii, nu este vorba numai despre sado-masochism, violenta in relatie. Nu trebuie citita la suprafata doar pentru scenele de sex dintre Christian si Anastasia. Au o poveste de dragoste frumoasa. Anastasia chiar reuseste sa schimbe ceva in el. Sexul e ceva normal intr-o relatie, nu e ceva rusinos. Se intampla peste tot, intre doi oameni care se iubesc. Romanii sunt pudici din punctul asta de vedere, dar in acelasi timp toti romanii fac acele lucruri in dormitor.

Asadar, tu ce crezi? Esec sau succes? 

RECENZIE "DIANA CU VANILIE" DE DIANA SORESCU



Numele cărţii: Diana cu Vanilie
Autorul: Sorescu, Diana
Editura: ALLFA
Anul apariţiei: 2014
Preţul cărţii: 17,18 lei
Număr de pagini: 176

ISBN: 978-973-724-863-3

SCURTĂ DESCRIERE: Cartea de fata este dedicata Dianei Sorescu (1987-2013), o talentata jurnalista, plecata dintre noi prea devreme, la doar 26 de ani. Nu putini au fost cei profund impresionati de destinul ei tragic, atat apropiati, cat si cei care nu o cunosteau, dar care au auzit de povestea ei.

Cu o experienta de 7 ani in domeniu, Diana a debutat in lumea presei inca din adolescenta, stiind ca acesta este drumul pe care vrea sa-l urmeze. De-a lungul timpului, ea a lucrat la diferite publicatii din presa scrisa sau online precum Unica, Tonica, Miresici, dar si in cadrul posturilor Pro Tv si Antena 3.

Ea era cunoscuta de cititori si prieteni drept Diana cu Vanilie, numele sub care scria, cu verva si franchete, un blog despre oameni si viata, despre lumea din jurul ei. Aceasta carte reuneste gandurile impartasite de Diana cu Vanilie pe blogul ei.

Părerea mea: Cartea este compusă din postările de pe blog ale autoarei. Este realizată în urma decesului ei. Nu i-am citit blogul înainte de a citi cartea. A fost ușor de citit, terminând-o în doar câteva ore. M-a amuzat, dar m-a și întristat. Voi lăsa câteva din citatele care pe mine m-au impresionat puțin mai jos. Bineînțeles că nu a fost scrisă în cel mai profund mod, folosind cuvinte grele, dar a fost scrisă din suflet. Fata scria despre tot ce o necăjea și despre tot ce o făcea fericită, dădea sfaturi poate pentru ca ceilalți oameni să nu treacă prin ce a trecut ea. Îmi pare rău pentru soarta ei nefericită și pentru că nu a avut timp să  se bucure cu adevărat de viața lungă care ar fi așteptat-o. 

”Ești frumoasă. Da, tu, cea care citești. Ești frumoasă mă, ce nu înțelegi?! Cu tine vorbesc! Da, da, chiar cu tine! Ești frumoasă orice nume ai avea. Chiar dacă îmi ești rudă, prietenă, necunoscută sau dacă nu mă suporți. Dacă ești blondă, brunetă, șatenă, cu șuvițe, roșcată sau ai părul mov. Ești frumoasă dacă ai 90-60-90, dar crede-mă, fato, ești frumoasă și dacă ai fundul mare! Cu sânii mici sau ca Pamela, cu ochii migdalați, rotunzi sau oblici, cu pistrui sau fără, nas de Cleopatra sau de Audrey, dinți perfect aliniați sau încălecați, crăcănată sau cu picioare de balerină, EȘTI FRUMOASĂ! Aș vrea să fiu lângă tine, să te iau de o aripă, să te pun în fața oglinzii și să îți urlu în urechi până mă va durea gâtul: EȘTI FRUMOOOOOAAAASSSĂĂĂĂĂĂĂ!!!!”

”Frumusețea nu se rezumă la fizic, iar canoanele pe care ni le impun designerii, stiliștii, media sunt o porcărie. Nici măcar ei nu le respectă! Alea sunt doar pentru oițe fără creier! Voi nu ați observat că sfaturi de modă primiți de la Anna Dello Russo? Ați văzut vreodată ce față are femeia aia? Băgați repede un Google. Și spuneți voi de nu vă place Oprah! Și o considerați vreo superbitate?

          Pentru că frumusețea constă în altceva. Zâmbetul, atitudinea, felul în care mănânci,                 mergi, vorbești, degetele de la picioare, umerii, modul în care te speli pe dinți. Ești                   frumoasă dacă ai făcut pace cu tine, dacă îți dai șansa să te accepți, dacă îți permiți 

          să te iubești și să te descoperi.” 

”Indiferent de cum ești, ce job ai, cum îl cheamă pe tac-tu, câți bani ai sau nu în cont, ce știi să faci, ce școli ai urmat...ești bârfit. Invidiat. Batjocorit. Înjurat. Scuipat. Hulit. Mințit. Fraierit. Păcălit. Luat de prost. Înșelat. Trădat. Ironizat. Pentru că da, e mult mai ușor să distrugi decât să contruiești, să rănești un suflet decât să-l pansezi.” 

Acestea sunt doar câteva din citatele care m-au impresionat și care le voi păstra undeva aproape de inimă. Nota mea este 5/5. O recomand cu drag tuturor. Sper să vă placă și vouă. 

 

 

RECENZIE FIFTY SHADES OF GREY - E.L. JAMES

Numele cărţii: Cele cincizeci de umbre ale lui Grey
Autorul: James, E.L. 
Traducătorul: Palcus, Constantin Dumitru 
Editura: Trei
Anul apariţiei: 2012
Preţul cărţii: 36,75 lei
Număr de pagini: 616
ISBN: 978-973-707-663-2

SCURTĂ DESCRIERE: Anastasia Steele, studentă la filologie, îi ia un interviu lui Christian Grey, un tânăr om de afaceri de succes, pe care îl găseşte foarte atractiv şi de-a dreptul intimidant. Retrasă şi interiorizată, Ana este şocată să constate că, pentru prima dată în viaţă, este atrasă puternic de cineva. Christian o avertizează că trebuie să stea departe de el, iar ea nu face decât să-l dorească şi mai tare. Dar când descoperă gusturile erotice speciale ale acestuia, începe să ezite: dincolo de şarmul şi succesul de care se bucură, Christian Grey este un bărbat tulburat de demoni ascunşi şi ghidat de o excesivă nevoie de a-i controla pe ceilalţi. Va putea oare Ana să accepte sclavia sentimentală impusă de Christian? Și dacă da, va mai putea oare iubi ceea ce descoperă?

M-am gândit să îmi scriu și eu părerea în legătură cu fenomenul ”Fifty Shades of Grey” având în vedere că va apărea filmul pentru două zile. Am citit primul volum cu mult înainte să știu că o să apară film. Spre surprinderea mea am găsit cartea la biblioteca județeană. Nu prea îmi imaginam că va fi acolo, ținând cont de ceea ce conține, dar m-am înșelat. Oricum, am auzit atât păreri negative cât și păreri pozitive despre această carte. Unii o consideră o adevărată poveste de dragoste, iar alții o carte porno. În opinia mea, cartea le combină pe amândouă. Deși domnul Christian Grey are o manie de a deține controlul și de a se răzbuna copilăria lui prin pedepsirea femeilor, el se îndrăgostește de Anastasia Steele încă din prima clipa în care o vede la biroul lui.

O mică prezentare a celor două personaje. Christian Grey. 27 de ani. Cel mai bogat om. CEO desăvârșit. Maniac al controlului. Anastasia Steele. Proaspăt absolventă a facultății. Timidă. Are o prietenă foarte bună, Kate. Cei doi se întâlnesc în urma unui interviu pe care Ana îl ia lui Christian pentru Kate. Pe lângă scenele de sex pervers, între cei doi se construiește o dragoste care crește la stadiul de nebunie. Tendințele lui Christian sado-maso nu o îndepărtează pe Anastasia de el, lucru care îl uimește și pe el. Cu toată dragostea ei pentru Christian, Anastasia va fi pusă în cumpănă și se va gândi mai bine la relația dintre ei.

Cum spuneam, nu există doar păreri bune despre această carte, ci și negativități. Persoanele îl percep pe Christian ca fiind un nebun care o torturează pe Anastasia deși ea  nu este vinovată cu nimic de problemele lui, iar pe ea ca o fată care nu se gândește la binele ei și acceptă toate perversitățile lui. Într-adevăr, îndrăgostită până peste cap de Christian, Anastasia îi acceptă orice, chiar dacă în anumite momente se simte sătulă de tot ce acesta îi face. 

Inevitabilul se întâmplă în sfârșitul cărții când Anastasia îl părăsește pe Christian, incapabilă să-i mai accepte și alte accese de furie și perversități. Durerea pune stăpânire pe amândoi. 

Continuarea din volumul doi este mult mai palpitantă. Christian se redescoperă cu ajutorul Anastasiei, realizând că ea este cea care îi trebuie lui. Acesta se schimbă cu ajutorul ei și pentru ea. 

Nota mea este de 5/5. O recomand chiar dacă pare o literatură de consum din care nu ai ce învăța, dar dacă acorzi atenție mai mare detaliilor îți vei da seama de problemele domnului Grey și de cât de greu poate fi să schimbi o persoană ca el, ceea ce Anastasia reusește să facă într-un final. Mai mult sau mai puțin. 

RECENZIE: Copilul născut joi de Sandra Brown

Numele cărţii: Copilul născut joi

Autorul: Brown, Sandra

Traducătorul: Nistor, Anca

Editura: Miron

Anul apariţiei: 1994

Număr de pagini: 270

Scurtă descriere: Allison Leamon și Ann sunt două surori gemene. Ann dorește o operație de mărire a sănilor fără ca logodnicul ei să știe astfel că aceasta îi propune surorii ei să facă schimb pe perioada operației. Allison nu este de acord, dar trebuie să accepte.

Spencer Raft și Davis, logodnicul lui Ann, sunt prieteni foarte buni. Prima sarcina a lui Allison este să ia cina cu cei doi și să-l impresioneze pe Spencer. Deși Allison greșește prin ce face, Spencer se simte atras de ea și își dă seama că ceva este în neregulă. Acesta îi mărturisește lui Ann atracție lui pentru ea, iar Ann se simte nevoită să spună adevărul.

Spencer și Ann concep un copil de dragul unui experiment. Ce hotărăsc cei doi? Ce se va întâmpla cu ei? Vor rămâne împreună? 

Părerea mea: Spencer a fost pe placul meu de la prima lui apariție până la final. Un bărbat în adevăratul sens al cuvântului, capabil să își dea seama de anumite lucruri, când ceva nu este în regulă. Ann mi se pare foarte curajoasă, deoarece diferența dintre cele două era foarte mare, iar Ann s-a descurcat minunat.

Ideea de a face un copil de dragul științei este o idee foarte bună de a-i apropia pe cei doi, deși nu de la început. Legat de ocupația „misterioasă” a lui Spencer, nu este chiar atât de rea pe cât pare sau ilegală, ci chiar banală, dar vă las pe voi să descoperiți asta.

Această carte merită 5 din 5. 

RECENZIE : Uite, așa arată fericirea de Jennifer E. Smith

Numele cărţii: Uite, așa arată fericirea

Autorul: Smith, Jennifer E.

Traducătorul: Deliu, Adrian

Editura: Epica

Anul apariţiei: 2013

Preţul cărţii: 27,22 lei

Număr de pagini: 352

ISBN: 978-606-93335-8-7 

SCURTĂ DESCRIERE: DACĂ SOARTA ȚI-AR TRIMITE UN EMAIL, AI RĂSPUNDE?

Graham Larkin și Ellie O Neil nu s-au întâlnit niciodată, dar ajung să se cunoască – fie și numai virtual – atunci când Graham îi trimite ei, accidental, un e-mail despre purcelușul său, pe care-l ține ca animal de companie. Între cei doi tineri de șaptesprezece ani – care locuiesc în părți opuse ale țării și nici măcar nu-și cunosc prenumele adevărate – debutează o relație sinceră și spirituală, prin corespondență electronică. Graham și Ellie își împărtășesc detalii despre viețile, speranțele și temerile lor. Însă nu-și destăinuie unul altuia
totul. Graham nu cunoaște secretul din familia lui Ellie, iar Ellie n-are habar că viața lui Graham se desfășoară în lumina reflectoarelor. Când Graham profită de ocazia de a-și petrece o bucată de timp în Henley, orășelul lui Ellie, din statul Maine, el încearcă să mute relația din mediul online în cel personal. Dar e posibil ca două persoane aparținând unor lumi atât de diferite să fie împreună? Întinzându-se pe perioada unei veri caniculare, și
surprinzând un punct de răscruce din existența celor doi protagoniști, acțiunea noului roman al lui Jennifer E. Smith dovedește, într-o manieră subtilă și fermecătoare, că viața – la fel ca și dragostea – este plină de neprevăzut.

PĂREREA MEA: Spre fericirea mea biblioteca din oraș are foarte multe cărți noi la dispoziție, așa că de îndată ce am văzut-o pe aceasta am și luat-o. Mi-a plăcut foarte mult felul în care scrie Jennifer E. Smith. Mi-au plăcut descrierile făcute locurilor, simțindu-mă parcă alături de personaje în aventura lor. 

Pentru mine genul ăsta de poveste este nou. Interesantă ideea cum cei doi se întâlnesc ca prin minune în mediul online, iar mai apoi își doresc să își transpună relația în lumea reală deși au mici piedici. 

Fiecare fată a visat cel puțin o dată că marea ei iubire va fi un star de cinema, iar acestei fete i s-a întâmplat lucrul ăsta deși ea nu-i dădea mare atenție. 

Această carte merită 5 din 5.

Lectură plăcută!

RECENZIE: Fluturi de Irina Binder

Numele cărţii: Fluturi

Autorul: Binder, Irina

Editura: For You

Anul apariţiei: 2013

Preţul cărţii: 45 lei

Număr de pagini: 596

Cartea poate fi achiziționată de aici . 

SCURTĂ DESCRIERE: Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel.

   Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar carteaFluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare.
   Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care într-o singură zi se nasc, iubesc şi mor. Ei asistă la propria lor naştere şi îşi trăiesc viaţa, ca să asiste chiar şi la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc şi visează pe flori străine, deseori nesărutate, făcându-le să vibreze a goluri neplânse, a doruri neînvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine găsesc frumos. Ei surprind întreaga esenţă a lumii, în dorul dintre două bătăi de aripi. Se bucură alungând şi respirând doruri nebune, şoptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.
   Iubirea face ca, în timp, măştile oamenilor să cadă, pentru că prea puţini sunt cei care, odată dezveliţi de măşti, mai pot privi printre şi spre iluziile vinovate pe care le-au creat sau păstrat şi să topească lacrimi, prin sărutări fierbinţi, cu care să alunge toate umbrele vieţii. 
   Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emoţii şi te regăseşti în fiecare zbucium. Iar la finalul poveştii, te bucuri că Fluturi nu este doar o poveste, regăsind părţi din sufletul tău ascunse acolo, între pagini. La sfârşit, te bucuri, zâmbeşti şi mulţumeşti pentru tot: că ai cunoscut şi trăit iubirea cu toţi fluturii şi cu toate lacrimile ei, că ai avut parte de prietenii adevărate şi sincere, că ai crescut printre cei mai minunaţi şi delicaţi oameni, că te-ai pierdut ca să te regăseşti, pentru că toate au un rost şi pentru că nimic nu este întâmplător...
   Cititorilor mei, cu multă dragoste! - Irina Binder

PĂREREA MEA: Am primit ambele volume în dar de ziua mea de la prietenul meu care știa cât de mult mi le doream, dar nu avusesem posibilitatea să mi le cumpăr până atunci din diverse motive. Am citit cele două volume în două zile. M-a captivat povestea astfel încât nu puteam lăsa cartea din mână. 

Ca orice autoare la început de drum are niște minusuri, dar care vor dispărea cu timpul. Sunt sigură de asta. Mi s-a părut un stil simplu de scris, accesibil oricui ar dori să citească ceva ușor. 

Pe parcursul acestei minunate povești am trecut prin diferite stări: l-am iubit pe Matei la început, mai apoi l-am urât pentru purtarea lui față de Irina; nu mi-a plăcut de Robert, dar într-un final mi-am dat seama cât ținea la Irina și că tot ce facea era pentru că o iubea și aproape că am plâns când am citit povestea domnului profesor.

Mi-au plăcut foarte mult amintirile Irinei legate de tatăl ei și toate învățămintele lui. 

M-am mirat câtă dragostea îi purta Irina lui Matei și cum de era capabilă să-l ierte pentru toate greșelile lui. 

Nu mi-a plăcut un singur lucru. Faptul că Irina avea atâta admirație pentru ea. Toate acele descrieri despre cât de puternică, de frumoasă și cum toți bărbații ajung să-i cadă la picioare mi s-au părut foarte nelalocul lor. 

Per total, cred că merită citită, de aceea îi voi acord 4 din 5. 

Lectură plăcută!

Voi lăsă un citat aici care mie mi-a plăcut foarte mult : 

RECENZIE: Litera stacojie de Nathaniel Hawthorne

Numele cărţii: Litera stacojie

Autorul: Hawthorne, Nathaniel

Traducătorul: Macovescu, Alexandru

Editura: Adevărul

Anul apariţiei: 2012

Preţul cărţii: 7,99 lei

Număr de pagini: 256

ISBN: 978-606-644-029-5

Număr colecție: 78

Cartea poate fi achiziționată de aici.

SCURTĂ DESCRIERE: Romanul lui Nathaniel Hawthorne “Litera stacojie" este renumit pentru ca prezinta pe langa aspectele de civilizatie americana, o poveste care merita urmarita.. Desi Hawthorne nu l-a privit ca pe cea mai mare opera a sa, romanul este privit nu doar ca cea mai mare realizare a sa, dar adesea ca cel mai mare roman din istoria literara americana. Dupa ce a fost publicat, in 1850, criticii au vazut in el inceputul unei traditii literare americane distincte. Drama emotionala si psihologica se desfasoara in jurul lui Hester Prynne, care este condamnata pentru adulter in Bostonul colonial de catre autoritatile civile puritane. Hester este obligata sa poarte litera „A” pe piept ca un simbol permanent al pacatului ei. Frumusetea romanului consta, pe langa maiestria cu care fiecare personaj isi brodeaza propria masca pe care o poarta in fata societatii, in multitudinea de simboluri care suporta mai mult decat o singura interpretare.

Nathaniel Hawthorne a fost un romancier și nuvelist american. A muncit într-un punct vamal și mai apoi s-a mutat cu soția lui în Salem. Multe dintre scrierile lui au ca țintă Noua Anglie, multe opere cuprinzând alegorii morale de inspirație puritană.Temele sale au adeseori în centru răul înnăscut și păcatul umanității.

Am fost fascinată de poveste; ceva cu totul nou și de personaje. Romanul se bazează foarte mult pe narațiune. Nu există multe dialoguri, mai mult monologuri ale fiecărui personaj. 

Hester Prynne este o femeie care încalcă regulile Noii Anglii și cele de femeie devotată soțului. Aceasta are un copil din flori cu un bărbat pe care nu vrea să-l dea de gol. Tocmai din această cauză este pedepsită să poarte litera stacojie pe piept. Povestea evoluează, fata ei, micuța Pearl, crescând și înțelegând anumite lucruri legate de acest secret. Hester acceptă acest însemn al păcatului săvârșit pentru vecie. 

Hester este un model pentru oameni, deoarece această dă dovadă de mult curaj și înțelegere. Își apară copila când se aude că vor să i-o ia pentru că nu ar educa-o într-un mod adecvat pentru o domnișoară, își acceptă soarta și poartă însemnul pentru toată viața.

Această carte merită citită deoarece te ține în suspans de la prima pagină până la ultima. Este genul de carte pe care nu o poți lăsa din mână până nu o termini. 

Recomand această carte și îi acord 5 din 5! 

Lectură plăcută!